Poziție publică fundamentată împotriva includerii ONG-urilor în categoria entităților obligate să furnizeze informații de interes public conform noului Cod de Procedură Administrativă

Introducere

Într-un moment în care spațiul civic românesc se confruntă cu o presiune din ce în ce mai mare, iar provocările economice, sociale și instituționale se intensifică, Guvernul României propune o măsură cu potențial profund regresiv pentru dezvoltarea democratică a țării: includerea organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri), inclusiv a instituțiilor media independente înregistrate ca ONG-uri, în categoria entităților obligate să răspundă la solicitări de informații publice, prin noul proiect de Cod de Procedură Administrativă.¹

Această propunere legislativă, inițiată de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației², depășește cu mult sfera unei simplificări administrative și atentează, în fapt, la esența funcționării autonome a sectorului societății civile din România, un sector care, conform datelor oficiale, contribuie substanțial la coeziunea socială, la inovare democratică și la furnizarea de servicii esențiale în comunitățile defavorizate – în special în cele rurale.

Conform raportului Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) „România 2024. Sectorul neguvernamental – Profil, tendințe, provocări”³, în România activează peste 127 000 de organizații neguvernamentale, dintre care un număr considerabil funcționează în comunități mici. Aceste organizații joacă un rol esențial în sprijinirea categoriilor vulnerabile, furnizarea de servicii și educație non-formală, asistență socială și dezvoltare comunitară – în special acolo unde statul este fie absent, fie funcționează cu o capacitate redusă. Din perspectiva programului European Youth Village, devine evident că tinerii din mediul rural se confruntă cu nevoi distincte față de cei din urban – fie că vorbim de acces la oportunități educaționale, sprijin emoțional, spații de exprimare sau participare civică. Pentru aceștia, ONG-urile locale și grupurile informale sunt adesea singura formă reală de sprijin, prin proiectele pe care le implementează. Fără intervenția acestor structuri, mii de tineri ar rămâne invizibili în ochii administrației, fără o voce în comunitate și fără șanse egale de dezvoltare.

În acest context, includerea ONG-urilor în regimul de obligații administrative specific instituțiilor publice reprezintă o încălcare a principiilor de bază ale dreptului administrativ și riscă să contravină standardelor europene și internaționale privind protejarea societății civile (proporționalitate, previzibilitate, absența sarcinilor administrative excesive), astfel cum reies din Recomandarea Comisiei Europene din 12.09.2023 și din Recomandarea CM/Rec(2007)14 a Consiliului Europei.

ONG-urile sunt entități private, fără scop patrimonial, care nu exercită prerogative de putere publică și nu gestionează, de regulă, resurse publice sau autoritate administrativă. Conform legii nr. 544/2001, obligația de a furniza informații de interes public revine instituțiilor și autorităților publice, întrucât acestea sunt plătite din fonduri publice, administrează bunuri publice și acționează în numele cetățenilor. Extinderea acestei obligații asupra organizațiilor private nu doar că încalcă prevederile legale existente, dar creează și un precedent periculos de instrumentalizare a reglementărilor administrative pentru a controla sau limita libertatea de asociere și exprimare. Dacă se urmărește transparența pentru fonduri publice gestionate punctual de ONG-uri, sfera obligației ar trebui delimitată strict la documentele aferente acelor fonduri și pe perioada relevantă.

Din perspectivă comparativă, în Uniunea Europeană, accesul la informații de interes public (FOI) vizează în principal autoritățile publice; extinderea către entități private se limitează, de regulă, la operatori de servicii publice sau organisme semnificativ finanțate din fonduri publice și/sau desemnate expres. Nu există o practică în a impune un regim FOI general tuturor ONG-urilor ca atare. În plus, Ghidul pentru Protecția Spațiului Civic al Uniunii Europene (2023)⁴, subliniază că statele membre trebuie să evite adoptarea de măsuri care, fie și indirect, descurajează participarea civică sau generează o sarcină administrativă disproporționată asupra ONG-urilor.

Recomandările Consiliului Europei, în special CM/Rec(2007)14 privind statutul juridic al ONG-urilor în Europa⁵, subliniază în mod explicit faptul că cerințele administrative impuse ONG-urilor nu trebuie să devină obstacole în calea exercitării libertății de asociere, ci trebuie să fie proporționale și necesare într-o societate democratică.

Dincolo de dimensiunea juridico-legislativă, problema capătă o dimensiune practică devastatoare: majoritatea organizațiilor neguvernamentale din România, în special cele din mediul rural, nu dispun de resursele umane, financiare și organizaționale pentru a face față unui regim birocratic de acest tip. Astfel, conform aceluiași raport al FDSC (2024), 40% dintre ONG-uri funcționează exclusiv pe bază de voluntariat, fără personal angajat; doar 27% au acces constant la finanțări instituționale sau private; iar în mediul rural, peste 65% dintre organizații nu dispun de expertiză juridică sau administrativă internă, funcționând adesea prin eforturi individuale ale fondatorilor.

Prin urmare, obligația de a răspunde la solicitări de informații publice – care presupune implementarea unor proceduri suplimentare – va transforma o bună parte a acestor organizații în ținte vulnerabile în fața abuzurilor, intimidării, suprasolicitării și, în cele din urmă, în entități care, vor dispărea din comunitățile locale din cauza capacității limitate de funcționare.

Mai mult, pentru organizațiile care lucrează cu grupuri vulnerabile – tineri, persoane cu dizabilități, romi, femei din medii defavorizate – impunerea acestei obligații, în absența unor excepții și ghidaje aplicate explicit ONG-urilor, poate crește riscul de expunere neintenționată a datelor sensibile (art. 9 GDPR) sau a datelor beneficiarilor. Regimurile FOI includ de regulă excepții pentru protecția datelor, însă acestea trebuie adaptate și comunicate clar pentru entități private fără infrastructură juridică.

În mod paradoxal, măsura riscă să asimileze ONG-urile unui regim administrativ similar celui aplicabil autorităților publice, fără a le asigura resursele și infrastructura aferente. O astfel de abordare este nu doar injustă, ci și contraproductivă pentru interesul public, întrucât afectează exact acele entități care intervin acolo unde statul nu reușește: în cartiere marginalizate, sate izolate, comunități aflate în nevoie.

În ceea ce privește tinerii din mediul rural, Platforma NGO RURAL, înființată tocmai pentru a sprijini grupurile informale și organizațiile care lucrează direct cu aceștia, atrage atenția că această măsură:

• Va descuraja tinerii din rural să se asocieze în structuri cu personalitate juridică, știind că orice demers al lor ar putea fi supus unor solicitări abuzive din partea unor entități care nu văd cu ochi buni implicarea tinerilor în problemele comunității locale. În plus, în acest moment există un număr insuficient de organizații în rural, ținând cont că aproape jumătate din populația tânără (14-35 de ani) locuiește în sate. 
• Va îngreuna activitatea organizațiilor care funcționează deja în rural, cu resurse limitate.  
• Va conduce la scăderea numărului de proiecte și inițiative locale, în special în domeniul tineretului și va produce un efect de recul democratic, prin care participarea civică va deveni tot mai scăzută.

În concluzie, extinderea acestor obligații administrative asupra ONG-urilor, prin noul Cod de Procedură Administrativă, nu doar că subminează funcționarea societății civile, dar afectează în mod disproporționat exact acele organizații care, prin misiunea lor, contribuie direct la realizarea interesului public – în special în zonele rurale, unde lipsa infrastructurii de stat este compensată prin implicare civică. În loc să atace acest sector, statul ar trebui să-l susțină prin politici publice integrate, proporționale și participative.

Argumente juridice și constituționale

1. Încălcarea principiului separației dintre sectorul public și cel privat

Una dintre cele mai grave erori conceptuale ale noii propuneri de Cod de Procedură Administrativă este tentativa de a transfera obligația de transparență — specifică sectorului public — către organizațiile neguvernamentale, adică entități de drept privat care nu exercită prerogative de autoritate publică. 

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale a României, sectorul public este distinct definit în funcție de două elemente-cheie: proveniența fondurilor utilizate și natura atribuțiilor exercitate (DCC nr. 900/2020, par. 86). ONG-urile nu intră în această definiție. Sunt entități private, non-profit, înființate prin libera asociere a persoanelor, în temeiul art. 40 din Constituție, și reglementate prin Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Ele nu gestionează resurse publice în mod automat și nu exercită atribuții delegate de autoritate publică. Astfel, în absența unor criterii precise care să delimiteze sfera entităților vizate, o extindere asupra ONG-urilor riscă să fie imprevizibilă și disproporționată.

ONG-urile, deși pot accesa finanțări publice prin granturi, nu administrează în mod permanent fonduri bugetare, nu funcționează în baza unor alocări de la bugetul de stat și nici nu sunt plasate sub autoritatea statului. Prin urmare, extinderea acestor obligații către ele echivalează cu o redefinire abuzivă a regimului lor juridic, fără modificarea legilor organice aplicabile. 

2. Contextul structural: ONG-urile din mediul rural — între angajament civic și lipsa resurselor

ONG-urile care activează în mediul rural românesc sunt printre cele mai fragile, dar în același timp esențiale structuri ale societății civile. Ele suplinesc în mod direct lipsa de intervenție a statului în domenii precum educația non-formală, serviciile sociale, integrarea tinerilor NEETs (Not in Education, Employment or Training), combaterea sărăciei sau promovarea democrației locale.

Conform studiului FDSC (2024), ONG-urile din mediul rural dispun în proporție foarte mică de personal angajat; funcționează fără resurse financiare constante; sunt rareori parte din rețele sau federații, ceea ce le face vulnerabile organizațional; sunt slab reprezentate în procesele decizionale locale sau naționale.

În acest cadru, Platforma NGO RURAL joacă un rol esențial în consolidarea acestor organizații prin formare, advocacy și reprezentare. Însă, tocmai aceste organizații sunt cel mai grav afectate de măsura propusă de Guvernul României de a le obliga să răspundă solicitărilor de informații publice, conform noului Cod de Procedură Administrativă

3. Noua reglementare: o presiune administrativă imposibilă pentru ONG-urile locale

Proiectul Codului de Procedură Administrativă, în versiunile de lucru publicate spre consultare, prevede, în mod generic, în Secțiunea a II-a (Accesul la informații de interes public) o formulare de tipul „…orice altă organizație care acționează în interes public ori gestionează fonduri publice sau patrimoniul statului”. Această prevedere extinde abuziv regimul aplicabil autorităților publice (care au infrastructură, fonduri, personal, structuri administrative, suport juridic și multe alte aspecte suplimentare) asupra unor entități mici, comunitare, adesea fără angajați sau cu doar o persoană care asigură activitatea curentă.

Impactul acestei reglementări asupra ONG-urilor din mediul rural este devastator:

• Necesitatea creării unor proceduri organizaționale specifice, inexistente în prezent;
• Impunerea de obligații de conformare legală (ex. termene, contestații, accesibilitate sau reprezentare în instanță) care presupun expertiză juridică — o resursă de care aceste ONG-uri nu dispun;
• Teama de sancțiuni sau de abuzuri administrative, ce poate conduce la închiderea organizației sau la auto-cenzură.

Este relevant aici un exemplu concret: o asociație de tineret dintr-un sat izolat care organizează ateliere de educație non-formală cu sprijinul unei mici finanțări nerambursabile de la consiliul județean ar putea primi o solicitare în regimul FOI aplicabil (Legea 544/2001, iar dacă va fi adoptat, conform noilor dispoziții din CPA). Dacă nu are resurse să răspundă corect și în timp util,  riscă:

• avertismente legale și repercusiuni juridice,
• campanii de denigrare și  presiune organizațională,
• limitarea capacității de implementare a proiectelor și activităților derulate,
• pierderea resurselor umane și a voluntarilor recrutați de organizații,
• pierderea eligibilității pentru viitoare finanțări.

4. Risc de abuz și instrumentalizare a solicitărilor de informații

În lipsa unor mecanisme clare de protecție, ONG-urile — mai ales cele care lucrează în domenii sensibile (anticorupție, drepturile minorităților, mediu, egalitate de gen) — pot deveni ținte ale unor campanii de hărțuire sistematică prin solicitări repetate și abuzive.

Un exemplu recent este documentat în raportul Civicus Monitor⁶ care semnalează riscul de utilizare a instrumentelor administrative în scop de intimidare a societății civile. În lipsa unei autorități neutre care să filtreze solicitările legitime de cele abuzive, ONG-urile vor fi puse în imposibilitatea de a se apăra și de a continua activitatea curentă.

5. Practici europene: ONG-urile nu sunt considerate entități publice

Nicio țară din Uniunea Europeană nu aplică ONG-urilor un regim echivalent cu cel al instituțiilor publice în materie de acces la informații. În raportul Transparency and Civil Society – Comparative EU Approaches⁷, se arată că obligațiile de transparență publică se aplică doar entităților finanțate integral din fonduri publice sau celor care exercită autoritate delegată. ONG-urile nu intră în această categorie decât în cazuri excepționale, clar definite.

La nivelul Uniunii Europene, ONG-urile răspund față de donatorii lor sau în baza contractelor specifice și nu există o practică de a impune un regim FOI general tuturor ONG-urilor. De regulă, legile naționale privind accesul la informații privesc autoritățile publice; acolo unde obligațiile se extind la entități private, acestea privesc de obicei doar documentele asociate activităților publice sau finanțărilor publice și se bazează pe desemnări exprese.

6. Costuri neacoperite: lipsa mecanismelor de sprijin și finanțare

Aplicarea noilor cerințe presupune consultanță juridică, achiziția de licențe și echipamente IT, instruire în managementul informațiilor, resurse financiare suplimentare, angajarea de persoane responsabile cu informațiile de interes public, timp administrativ dedicat exclusiv conformării.

Aceste cheltuieli nu sunt prevăzute sau compensate în nicio prevedere legală națională sau alocare bugetară de stat pentru ONG-uri. În consecință, ele vor fi deduse direct din resursele minime alocate activității cu beneficiarii finali – în cazul nostru, tinerii din comunitățile rurale.

Această deturnare de fonduri de la activitatea efectivă la birocrație afectează direct eficiența socială a ONG-urilor și contravine principiului bunei administrări⁸.

7. Obstacole la participarea civică locală

Măsura propusă generează un semnal descurajator pentru cetățenii care vor să se asocieze și să contribuie la viața comunității. Tinerii care înființează organizații locale riscă să se confrunte cu obligații legale pentru care nu au nici cunoștințele juridice necesare, nici sprijinul logistic sau financiar.

Această barieră administrativă contravine obiectivului promovat de Uniunea Europeană privind extinderea participării civice în zonele rurale și defavorizate — obiectiv susținut inclusiv prin documentele și inițiativele Comisiei Europene și prin politicile și programele UE (inclusiv Politica de Coeziune), care susțin participarea civică în zonele rurale și defavorizate.

8. Un impact devastator pentru mediul rural și democrația locală

În lipsa unei delimitări clare între ONG-urile cu responsabilitate publică și cele cu rol civic local, măsura propusă:

• anulează eforturile, sprijinite de Uniunea Europeană, privind creșterea gradului de participare democratică la nivelul comunității locale;
• penalizează activismul de bună-credință;
• descurajează inițiativa civică la firul ierbii.

Platforma NGO RURAL atrage atenția că noul Cod de Procedură Administrativă, în forma actuală, produce efecte disproporționate și neconstituționale asupra organizațiilor societății civile din România și solicită, în mod ferm:

• Excluderea expresă a ONG-urilor din obligațiile prevăzute în Secțiunea a II-a a Codului;
• Realizarea unei evaluări de impact ex-ante asupra sectorului neguvernamental;

Inițierea unei consultări publice reale și incluzive, cu participarea organizațiilor și structurilor de reprezentare.

Riscuri sistemice pentru spațiul civic și libertatea de exprimare

1. Spațiul civic românesc: o structură democratică în expansiune, dar fragilă

Spațiul civic reprezintă totalitatea condițiilor sociale, politice și juridice care permit cetățenilor și organizațiilor să se asocieze, să se exprime liber, să participe la procesele publice și să tragă la răspundere instituțiile. În România, acest spațiu este în continuare fragil și expus erodării – mai ales în zonele rurale sau periferice, unde cultura participării civice este în formare și unde organizațiile non-profit joacă un rol esențial în coagularea comunității și reprezentarea interesului general.

În raportul său privind libertățile civice în România (2024), CIVICUS Monitor⁹ clasifică România drept o țară cu „spațiu civic îngustat”, evidențiind următoarele tendințe problematice:

• presiuni administrative asupra ONG-urilor prin legislație ambiguă;
• campanii de discreditare a actorilor critici;
• utilizarea excesivă a instrumentelor de control financiar și fiscal;
• limitări indirecte ale libertății de exprimare și asociere.

Prin urmare, orice măsură legislativă care afectează funcționarea sectorului neguvernamental trebuie analizată cu maximă precauție. Extinderea obligației de răspuns la solicitările de informații publice asupra ONG-urilor – în lipsa unei justificări solide și a unor garanții procedurale – riscă să devină o formă de cenzură administrativă indirectă, care subminează drepturile constituționale fundamentale.

2. Libertatea de exprimare și dreptul la inițiativă civică – în pericol prin reglementări abuzive

ONG-urile, în special cele active în domeniile justiției sociale, mediului, drepturilor omului sau anticorupție, exercită în mod legitim un rol de „WatchDog” ai democrației. Acest rol este recunoscut în mod expres de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului:

• În cauza Társaság a Szabadságjogokért v. Ungaria (2009)¹⁰, CEDO a afirmat că:

„Organizațiile neguvernamentale exercită o funcție similară cu cea a presei, contribuind la dezbaterea publică privind chestiuni de interes general și trebuie protejate de ingerințele statului.”

• În cauza Youth Initiative for Human Rights v. Serbia (2013)¹¹, CEDO a stabilit că:

„Întârzierea sau refuzul statului de a răspunde la solicitările ONG-urilor pentru informații publice afectează exercitarea efectivă a libertății de exprimare.”

Este important de observat că, în ambele cazuri, Curtea protejează dreptul ONG-urilor de a solicita informații – nu inversează relația, nu impune obligații asupra lor de a furniza informații. A impune această obligație în lipsa unui rol public recunoscut oficial ONG-ului reprezintă o inversare a principiului democratic al transparenței instituționale.

3. Risc de hărțuire strategică: când solicitările de informații devin arme administrative

Într-un climat politic polarizat sau ostil societății civile, solicitările de informații publice pot deveni instrumente de hărțuire strategică, fenomen documentat în mai multe țări est-europene. Conform unui raport elaborat de European Center for Not-for-Profit Law (ECNL)¹², abuzul de reglementări privind transparența poate avea un efect de îngheț asupra libertății de exprimare și activității civice, mai ales în rândul ONG-urilor critice față de autorități.

În România, astfel de riscuri sunt reale. Sunt documentate cazuri în care organizații implicate în monitorizarea alegerilor, combaterea corupției locale, activism de mediu sau social.

ONG-urile pot fi ținta unor valuri de solicitări repetate, excesive, redactate vag, cu scopul de a le suprasolicita logistic sau de a le discredita public în cazul unor neconformări formale. În lipsa unei autorități care să asigure mecanisme de filtrare sau de mediere, acest tip de solicitări pot paraliza activitatea curentă a organizațiilor.

4. Necesitatea unor garanții anti-abuz și delimitări procedurale clare 

În versiunile consultate nu reies explicit garanții anti abuz (de ex. limitări de volum/frecvență, posibilitatea refuzului motivat pentru solicitări vexatorii, mediere administrativă, un mecanism de triere a solicitărilor abuzive sau nejustificate, sancțiuni pentru hărțuirea strategică a ONG-urilor, un cadru clar de sancțiuni (cine e autoritatea care aplică, ce tip de sancțiuni, cum se contestă), excepții privind protecția datelor cu caracter sensibil, dreptul ONG-ului de a refuza solicitări care exced sfera sa de activitate etc). Astfel de dispoziții ar trebui plasate și explicate expres în secțiunea aplicabilă entităților private, pentru a preveni utilizarea instrumentelor FOI ca mijloc de hărțuire. Absența lor transformă obligația de transparență într-o armă birocratică împotriva libertății de asociere. Orice individ, grup politic sau actor ostil societății civile ar putea utiliza aceste prevederi pentru a sabota ONG-urile din interior, sub forma unui „audit constant și gratuit”, impus prin solicitări excesive.

5. Precedente periculoase: când spațiul civic se contractă sub pretext administrativ

Țări precum Ungaria, Polonia sau Turcia au recurs la modificări administrative – aparent neutre sau tehnice – care în timp au dus la stigmatizarea ONG-urilor (ex: eticheta de „agenți străini”), controale administrative excesive; interzicerea finanțărilor internaționale și închiderea entităților incomode regimului.

În Magyar Helsinki Bizottság c. Ungaria (Marea Cameră, 2016)¹³, CEDO a constatat public încălcarea art. 10 în legătură cu refuzul de a furniza informații de interes public de către autorități, reafirmând rolul ONG-urilor în dezbaterea publică. Cazul întărește ideea că statul are obligații pozitive privind accesul la informații, nu că ONG-urile ar trebui să suporte un regim de transparență generală.

Astfel, România riscă să urmeze același traseu, în absența unei clarificări și delimitări ferme a aplicabilității Codului de Procedură Administrativă asupra ONG-urilor.

6. Efect inhibator asupra inițiativei civice – în special în rândul tinerilor

Impunerea unor obligații administrative excesive are un efect inhibator masiv asupra participării civice, mai ales în rândul organizațiilor din medii vulnerabile sau cu resurse limitate:

• tineri din mediul rural;
• comunități sărace sau marginalizate;
• grupuri informale sau organizații cu activitate limitată;
• organizații fără personal angajat.

Platforma NGO RURAL atrage atenția că, în loc să fie stimulată, inițiativa civică este constrânsă excesiv. Cetățenii care doresc să se implice vor fi nevoiți să cântărească riscurile juridice, costurile administrative și presiunile externe – ceea ce contravine obiectivului constituțional de dezvoltare a democrației participative.

7. Protejarea spațiului civic nu este opțională, ci obligație constituțională și internațională

În ansamblu, extinderea atribuțiilor administrative asupra ONG-urilor — fără distincții, fără justificări, fără garanții procedurale — afectează în mod direct:

• dreptul la libera asociere;
• libertatea de exprimare;
• dreptul la inițiativă civică și democrație participativă.

În plus, România este parte a unor acorduri și tratate internaționale care o obligă să garanteze un mediu favorabil pentru organizațiile neguvernamentale, iar în loc să faciliteze participarea civică, noul Cod de procedură administrativă, în forma actuală, restrânge nejustificat spațiul civic și afectează ireversibil pluralismul democratic.

Solicitări adresate Guvernului și Parlamentului României

1. Sinteză: o reglementare abuzivă, disproporționată și dăunătoare participării civice

Propunerea de a include organizațiile neguvernamentale – entități de drept privat, non-profit și non-guvernamental – în categoria entităților obligate să răspundă la solicitări de informații de interes public, conform noului Cod de Procedură Administrativă, reprezintă o măsură cu caracter dăunător pentru democrația românească. Această inițiativă legislativă:

• ridică probleme serioase de conformitate cu principiile constituționale privind separația dintre sectorul public și cel privat și protejarea libertății de asociere și exprimare;
• contravine standardelor europene și internaționale privind protejarea și susținerea societății civile (CEDO, Consiliul Europei, Comisia Europeană);
• produce efecte administrative și financiare devastatoare asupra organizațiilor neguvernamentale, în special cele din mediul rural;
• creează un precedent periculos prin care statul își transferă obligațiile de transparență către actori independenți, fără compensații și fără legitimitate juridică;
• inhibă participarea civică, descurajând inițiativa civică locală, în special în rândul tinerilor și al comunităților rurale sau marginalizate;
• expune ONG-urile la riscuri de abuz, hărțuire strategică și sancțiuni arbitrare, în lipsa unui cadru procedural adecvat de protecție.

2. Solicitări adresate Guvernului României și Parlamentului României

Pe baza argumentelor juridice, constituționale, instituționale și aspectelor prezentate anterior, solicităm următoarele:

2.1. Excluderea explicită a ONG-urilor din categoria entităților obligate să furnizeze informații de interes public în cadrul Codului de Procedură Administrativă

Această prevedere nu are temei în dreptul procedural administrativ și reprezintă o intervenție legislativă nejustificată asupra statutului juridic al organizațiilor de drept privat. Solicităm eliminarea completă a referirii la ONG-uri, asociații sau fundații, din Secțiunea a II-a a Codului, întrucât nu sunt entități publice și nu exercită prerogative de putere publică.

2.2. Organizarea unei consultări publice reale, incluzive și transparente

Solicităm Guvernului și Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației:

• relansarea procesului de consultare publică pe tema Codului de Procedură Administrativă, cu participarea efectivă a societății civile, inclusiv a organizațiilor din mediul rural;
• publicarea versiunilor consolidate ale proiectului și a avizelor interinstituționale;
• organizarea unor sesiuni de dezbatere cu ONG-uri din toate zonele țării sau cu structurile de reprezentare ale acestora.

2.3. Realizarea unei evaluări de impact ex-ante asupra societății civile, în special asupra ONG-urilor mici, comunitare și din mediul rural

Solicităm elaborarea și publicarea unei evaluări reale de impact legislativ (ex-ante), care să analizeze în detaliu:

• costurile administrative pentru ONG-uri;
• riscurile pentru drepturile fundamentale;
• posibilele efecte asupra participării civice locale și a libertății de asociere;
• compatibilitatea cu jurisprudența CEDO și dreptul european.

2.4. Alinierea cu bunele practici europene privind transparența și participarea civică

Recomandăm ca România să se inspire din modelele de reglementare practicate în statele membre ale Uniunii Europene care mențin un echilibru între transparența instituțională și protejarea autonomiei societății civile. ONG-urile pot fi supuse unor obligații de transparență doar: (de completat cu exemple relevante)

• în raport cu finanțările publice specifice;
• în contextul unor contracte administrative și resurse de la bugetul de stat clare;
• fără a prelua atribuții care revin exclusiv instituțiilor publice.

2.5. Stabilirea unor mecanisme de protecție împotriva abuzurilor procedurale și administrative

În cazul în care se dorește menținerea unei forme de raportare pentru ONG-uri (strict legată de fondurile publice primite și strict pentru perioada în care acestea au fost gestionate), solicităm:

• delimitarea strictă a tipului de informații vizate (excluzând date sensibile, interne, privind beneficiarii);
• stabilirea unui mecanism clar de filtrare a solicitărilor abuzive;
• desemnarea unei autorități independente, cu componență paritară stat–societate civilă (50/50), care să monitorizeze aplicarea obligației, să filtreze solicitările vădit abuzive și să asigure căile de contestare pentru ONG-uri.

3. Apel la responsabilitate democratică și respect pentru rolul societății civile

Această poziție este un apel la responsabilitate instituțională și respect pentru democrație. Într-o societate democratică funcțională, transparența este o obligație a statului față de cetățeni – nu o povară impusă cetățenilor organizați în structuri independente.

Organizațiile neguvernamentale nu sunt un obstacol, ci un aliat al statului în atingerea binelui comun. În special în mediul rural, unde prezența statului este adesea redusă, ONG-urile joacă un rol de substitut legitim, oferind educație, solidaritate și participare acolo unde autoritățile lipsesc.

Punerea lor sub un regim similar cu cel al instituțiilor publice, fără resurse, fără justificare și fără dialog, reprezintă o amenințare gravă la adresa echilibrului democratic, a pluralismului și a drepturilor fundamentale.

4. În numele tinerilor din mediul rural și al dreptului la participare civică autentică

Platforma NGO RURAL, în calitate de structură de reprezentare a organizațiilor care lucrează în comunitățile rurale, transmite acest mesaj în numele celor care nu au mijloace să-și facă vocea auzită direct în procesul legislativ: tinerii din satele românești, lucrătorii de tineret, grupurile informale, angajații și voluntarii din organizațiile care fac bine la firul ierbii.

Cerem Guvernului și Parlamentului să nu îi transforme în victime colaterale ale unei reforme administrative neclare. Să nu transforme participarea civică într-un risc. Să nu transforme asocierea liberă a cetățenilor într-un act birocratic constrângător.

România are nevoie de un spațiu civic deschis, sănătos și susținut – nu de un cadru legal care sufocă inițiativa locală și slăbește democrația participativă.

Această poziție publică este susținută de Federația „Platforma NGO RURAL” și organizațiile membre, fiind deschisă spre semnare de către alte organizații ale societății civile, în semn de solidaritate pentru protejarea libertății de asociere, exprimare și inițiativă civică în România.

*Pentru a vă număra printre semnatari, vă rugăm să ne trimiteți un email pe [email protected] cu numele organizației voastre și datele unei persoane de contact.

Semnatari:

• Federația „Platforma NGO RURAL”
• Asociația pentru Dezvoltare Activă
• Go Free – Asociația pentru Sprijinirea Societății Civile
• Asociația „Ring The Changes”
• Asociația pentru Susținerea Tinerilor din mediul Rural prin Integrare și Dezvoltare personală (ASTRID)
• Organizația Tinerilor Dorneni
• Asociația pentru Susținerea Tinerilor din mediul Rural prin Integrare și Dezvoltare personală (ASTRID

Referințe:

1. Secretariatul General al Guvernului – Proiect privind noul Cod de Procedură Administrativă, disponibil la : https://sgglegis.gov.ro/legislativ/docs/2025/02/bpk_v9n6wdfx387hymqr.pdf ↩︎
2. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației – Proiect de Lege pentru aprobarea Codului de procedură administrativă, disponibil la: https://www.mdlpa.ro/pages/proiectlegeaprobarecodproceduraadministrativa19022025 ↩︎
3. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) – România 2024. Sectorul neguvernamental – Profil, tendințe, provocări, disponibil la: https://www.fdsc.ro/wp-content/uploads/2024/04/STUDIU-INTEGRAL_Romania-2024.Sectorul-neguvernamental.pdf  ↩︎
4. European Union Agency for Fundamental Rights –  Protecting civic space in the EU, disponibil la: https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2021-protecting-civic-space_en.pdf  ↩︎
5. Council of Europe – Recommendation CM/Rec(2007)14, disponibil la: https://rm.coe.int/recommendation-of-the-committee-of-ministers-to-member-states-on-the-l/1680a1f502 ↩︎
6. Civicus Monitor – Anti-corruption activists targeted with death threats and judicial persecution in Romania, disponibil la: https://monitor.civicus.org/explore/Anti-corruption-activists-targeted-with-death-threats-and-judicial-persecution-in-Romania/ ↩︎
7. European Center for Not-for-Profit Law Stichting – ECNL Submission to OHCHR survey for the civic space report (2021), disponibil la:  https://www.ohchr.org/sites/default/files/documents/issues/civicspace/civilsocietyspace/csos/2022-09-02/EuropeanCenterForNot-For-ProfitLaw.pdf ↩︎
8. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 41 – Dreptul la bună administrare, disponibil la: https://fra.europa.eu/ro/eu-charter/article/41-dreptul-la-buna-administrare ↩︎
9. Civicus Monitor – Civic Space Scores, disponibil la: https://monitor.civicus.org/country/romania/ ↩︎
10. Curtea Europeană a Drepturilor Omulu – Társaság a Szabadságjogokért v. Ungaria (2009), disponibil la: https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-92171%22]} ↩︎
11. Curtea Europeană a Drepturilor Omulu – Youth Initiative for Human Rights v. Serbia (2013), CEDO  disponibil la: https://hudoc.echr.coe.int/fre#{%22itemid%22:[%22001-120955%22]} ↩︎
12. European Center for Not-for-Profit Law Stichting – Protecting civic space in the EU,disponibil la: https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2021-protecting-civic-space_en.pdf ↩︎
13. Curtea Europeană a Drepturilor Omulu – Magyar Helsinki Bizottság v. Hungary, disponibil la:  https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-167828%22]} ↩︎